marți, 17 mai 2011

Fii solidar,ajuta copiii cu ADHD!




Initiatori proiect:   Burdea Doina
                             Cucos Laura Iuliana
                             Matache Georgiana
                             Radu Alina
Coordonator: Zigman Oana 
Ne gasiti si pe Facebook, aici !!
Am initiat aceasta campanie pentru ca dorim sa ajutam copiii diagnosticati cu ADHD. Problema copiilor cu aceasta boala nu ne-a lasat indiferenti si ne bucuram daca vom reusi impreuna cu profesorii,parintii copiilor cu ADHD,societatea si autoritatile specializate  sa aducem o schimbare pozitiva in viata acestor familii. Scopul  campanie este centrat mai ales pe diseminare de informatii, atat pentru parinti cat mai ales pentru profesorii acestor copilasi.
Dorim ca autoritatile ,medicii,oamenii,societatea sa afle si sa constientizeze ca un diagnostic pus corect si la timp,o terapie adecvata ajuta un copil bolnav cu ADHD sa duca o viata aproape normal.
Rolul major al acestei campanii este de antidiscriminare.Ne propunem ca cetatenii sa constientizeze  prin ce trec acesti copii, sa ii accepte asa cum sunt si sa le dea o mana de ajutor in ceea ce priveste tratamentul ADHD-ului.
Ne propunem ca in cadrul acestei campanii sa strangem fondurile necesare pentru ca 25 dintre acesti copii sa poata incepe sau continua Terapia Comportamentala-terapie cunoscuta pe plan mondial ca fiind un tratament efficient pentru recuperarea copiilor bolnavi cu ADHD.Aceasta terapie este foarte costisitoare,iar statul roman ofera  parintilor cu astfel de copii un ajutor de handicap de numai 500 de lei pe luna.
Consideram ca doar o campanie de stangere de fonduri nu va rezolva toate aceste nevoi ,de aceea un alt obiectiv al acestiu demers e acela de a creste gradul de implicare a autoritatilor publice competente ,pentru a raspunde nevoilor celor 220.000 de copii cu ADHD din Romania.
Campania “Fii solidar,ajuta copii cu ADHD !” este un produs de echipa, o echipa formata de oameni care poate nici nu s-au cunoscut inainte, dar pe care i-a legat ceva simplu, dar atat de motivant: dorinta de a ajuta. Campania aceasta este astfel inca un exemplu ca mai presus de multe lucruri sunt comunicarea si relationarea intre oameni, adica exact ceea ce lipseste din viata copiilor si persoanelor cu ADHD.
Programul campaniei se va desfasura astfel:
ü Vineri,6 mai ,intre orele 17:00-19:00  -Sesiune de informare, Casa de Cultura a Studentilor
ü Luni,9 mai ,intre orele 9:00- 12:00       -Dup-amiaza vesela,Parc Copou
ü Marti,10 mai,intre orele 10:00-12:00 -vizita la Muzeul de Istorie Naturala,Iasi
ü Miercuri,11 mai ,intre orele 9:00- 13:00 -“Hai sa-l vizitam pe Brancusi”, Scoala Constantin Brancusi,Iasi
ü Joi,12mai,intre orele 10:00-12:00 -spectacol cu genericul “Sunt si eu copil ca tine”  Ateneu,Tatarasi
ü Vineri,13mai ,intre orele 9:00- 15:00 - Galeria de arta ,Iasi, expozitie de fotografii
ü Duminica,14mai,intre orele 12:00-14:00- strangere de fonduri la Casa Boiereasca ,Bucium

Bugetul acestei campanii este de 1500 ron, bani stransi de asociatia  ASALT  intr-o campanile de strangere de fonduri. Casa de Cultura  a Studentilor ne pune la dispozitie o sala pentru sesiunea de informare.Pentru “Dup-amiaza vesela” ne sunt alaturi voluntarii  din ASALT si patiseria Tuffli care ava pregati briosele.Scoala Constantin Brancusi din Iasi va pregati standuri cu informatii despre fondatorul ei. Pentru strangerea de fonduri ne este partenera Casa Boiereasca ,Bucium iar pentru spectacolul copiilor Ateneul Tatarasi.

Sesiune de informare pentru parintii copiilor cu ADHD
Invitam parintii de copii cu tulburari din spectrul bolii ADHD ,la o intalnire de informare vineri, 6mai, intre orele 17:00-19:00. Cu aceasta ocazie, reprezentantii asociatiei de student”ASALT”vor prezenta principalele proiecte viitoare ale organizatiei:  
ü  activitati de integrare in grup (prin socializare si joc) organizate pentru copii cu ADHD si copii tipici   
ü  grupuri de suport pentru parinti de copii cu ADHD
ü  activitati de formare, informare si constientizare pentru cadrele didactice, in scopul integrarii copiilor cu autism in invatamantul de masa   
ü  alte initiative ale Asociatiei
Prezentarile vor fi sustinute de catre Luciana Haloiu, psihoterapeut si specialist in integrare scolara, si  Andreea Olteanu, psiholog clinician psihoterapeut, logoped.
Se vor aplica si 50 de chestionare in incercarea identificarii si a altor copii cu ADHD.
Dupa-amiaza vesela
Este o activitate prin care Fundatia ASALT invita copii inscrisi in programul “Putem invinge ADHD-ul” sa creeze un puzzle urias si sa se joace în parcul Copou,sa participe la concursuri cu baloane, sa picteze si sa deseneze cu creta pe asfalt.
În parcul Copou, vom avea si un stand de briose, realizate de voluntarii, pe care trecatorii din parc le pot cumpara, sub forma unei donatii de 3 lei, iar banii strânsi vor ajunge astfel în bugetul “ Dupa-amiezei vesele”. 

          Strangere de fonduri
Un eveniment de strângere de fonduri va avea loc si duminica, 14 mai, la Casa Boieresca (Bucium nr. 27).Unde  bucatarii casei, vor  gati, de la 12.00 la 20.00, un meniu nordic, iar 4 lei din pretul de 29 al fiecarui meniu ne vor fi donati. Meniul nordic este compus din: supa finlandeza de vara "Kësakeitto", fricasse de pui cu sos de smântâna si marar, placinta scandinava de mere.

Învingem ADHD-UL ajunge la scoala “Constantin Brancusi”Iasi

Vizata spre  Brancusi are ca scop sensibilizarea si informarea elevilor cu privire la problemele  colegilor lor,aceasta vizita se va face si pentru a le vorbi copiilor despre toleranta şi prietenie.
Psihopedagogul  Luciana Haloiu, le va vorbi despre prietenie şi toleranta, explicându-le ca diferentele dintre oameni trebuie acceptate. "Este vorba despre un exercitiu de socializare între copiii tipici şi cei cu ADHD, utilizând concepte ale învatarii prin cooperare şi prin învatare activa. Ne propunem astfel sa demonstram educatorilor şi profesorilor posibilitati multiple de incluziune şi integrare a copiilor cu ADHD în grupul copiilor tipici, prin implicarea ambelor parti în activitati şi jocuri, practicabile în gradinte sau şcoli", Luciana Haloiu. Ne-a informat ca Gradinitele Bambi au deja integrati copii cu ADHD  în câteva din grupele sale.
Galeria de arta ,Iasi,organizeaza o expozitie de fotografii emotionante ale unor copii care au fost diagnosticati cu ADHD.
Activitatile de pe data de 10  ,12 si 13 mai la fel  vor fi la facute in scopul strangerii de fonduri.

Chestionarul si interviul structurat va fi aplicat parintilor participanti la sesiunea de informare cu scopul de a identifica alti copii posibili bolnavi de ADHD.

Unu din 10 copii manifesta simptome ale unei boli mentale
Bottom of Form
Societatea contemporana este sfasiata de probleme, mai ales in domeniul cresterii tinerei generatii. Numai in ultimii 30 de ani numarul tulburarilor psihice la copii si adolescenti a crescut de doua ori - trag un semnal de alarma medicii britanici. Acestia sustin ca unu din 10 copii, cu varste cuprinse intre un an si 15 ani, manifesta simptomele clinice ale unei boli mentale.
Concluzia Asociatiei medicilor britanici este trista si ingrijoratoare: in fiecare minut, in lume isi iese din minti, la propriu, un  copil in plus, ADHD-ul nu este ca o raceala trecatoare, iar cazurile in masa de dereglari mentale la varste fragede sunt in ultima perioada din ce in ce mai frecvente.Copiii sunt afectati de orice situatii de criza, de la divortul parintilor pana la certurile conjugale interminabile. insa psihicul micutilor e afectat si de consumul de alcool la o varsta la care ar trebui sa consume doar lapte, de orele in sir petrecute in fata televizorului, precum si de alimentatia incorecta, ce isi spune cuvantul asupra sanatatii mentale a acestora.In urma unor investigatii efectuate la nivel mondial, s-a constatat ca 9,6% din copiii de varsta prescolara sufera de tulburari alimentare, emotionale si de comportament. Totodata, 12,6% din baieti si 10% din fetite devin, catre varsta de 11-16 ani, candidati reali la rolul de pacient in clinicile psihiatrice.
David Skuse, o somitate in bolile psihice din Marea Britanie, a constatat ca, in ultimele decenii, baietii incep sa consume bauturi alcoolice intr-o perioada timpurie a vietii lor si, ca urmare, devin agresivi, sunt batausi si isi terorizeaza semenii cu un sadism iesit din comun. in schimb, fetitele sunt chinuite de diferite fobii si cad frecvent in depresie:“Observatiile se refera indeosebi la copii ce au crescut in strada sau la cei provenind din familii vulnerabile din punct de vedere social si material, ori din casele de copii, insa nici copiii din asa-numitele familii bune nu sunt feriti de nebunie", sustine Skuse.

                 Tulburarile psihice (bolile mintale)

Generalitati

Tulburarile mintale sunt conceptualizate ca fiind dereglari functionale ale creierului, care pot fi cauzate de procese de dezvoltare modelate de interactiunea complexa a geneticii cu experienta individuala. Cu alte cuvinte, bolile psihice ar avea la baza dezechilibre ale creierului determinate de influentele ereditare asupra dezvoltarii acestuia, in functie de contextele biologice si de mediu. 
Peste o treime din populatia totala a lumii sufera de tulburari mintale. Factorii declansatori sunt deseori explicati prin intermediul modelului diateza-stres (stresul survine peste o vulnerabilitate sau predispozitie genetica) si modelul biopsihosocial (care pune accent pe corelatia dintre dintre minte, organism si influentata factorilor sociali).
Diagnosticarea bolilor psihice este realizata de medicul specialist psihiatru sau psiholog, folosind diferite metode; in acest scop, importante sunt: istoricul medical al pacientului, observatia si chestionarele. Tratamentele medicamentoase vor fi recomandate doar de medicii psihiatri, iar sedintele de psihoterapie vor fi sustinute atat de psihiatrii cat si de psihologi.
Psihoterapia si medicatia sunt principalele optiuni de tratament care implica interventia sociala (presupune stabilirea relatiei interpersonale intre specialist si pacient), suport si contributie personala. In functie de gravitatea cazurilor, poate fi necesara internarea sau supravegherea medicala directa si tratamentul involuntar al bolnavilor, daca legislatia permite acest lucru.

Tulburari psihice la copii

Majoritatea tulburarilor psihice diagnosticate la copii au implicatii genetice si fiziologice. Cu toate acestea, exista o serie de tulburari psihice specifice copiilor care nu au cauze fizice. Tulburarile din cauze fiziologice sau biologice pot fi identificate inca din primii ani de viata, desi unele dintre acestea nu sunt diagnosticate decat la varsta adulta. Retardul mintal, tulburarile de invatare, abilitatile de comunicare si tulburari generale de dezvoltare .In categoria acestor tulburari se incadreaza si ADHD-ul.

 

         

                          

ADHD (termen cu uz international: Attention Deficit Hyperactivity Disorder= Deficit de atentie/ Tulburare hiperkinetica)

Sinonime: Sindrom hiperkinetic, tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie (THDA), ADD (Attention Deficit Disorder)

Termenul cu uz international ADHD  se refera la o afectiune caracterizata in principal de o tulburare profunda a atentiei. Cunoscuta intre specialisti  si sub denumirea de sindrom hiperkinetic, aceasta tulburare neurobiologica apare atat la copii, cat si la adulti, incidenta cazurilor fiind mai mare la sexul masculin. (9% la baieti, comparativ cu 3% la fete).
Ce este ADHD?
ADHD înseamna Deficit de Atentie / Hiperactivitate / Impulsivitate şi este una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenti. Studiile arata ca un procent de 3-7%* din copiii de vârsta şcolara prezinta simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasa de 30)*.
ADHD debuteaza în copilarie şi poate persista şi la vârsta adulta. Deşi la unii copii simptomele ADHD dispar odata cu înaintarea în vârsta, în jur de 60% pot prezenta simptome şi la vârsta adulta.
Conform  Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-TR), simptomele ADHD se împart în trei categorii: deficit de atentie ,hiperactivitate şi  impulsivitate , putând surveni şi în forma combinata.
Tipul cu deficit de atentie
  • Diagnosticul este stabilit în conditiile în care copilul prezinta şase sau mai multe simptome de deficit de atentie .
  • Copilul neatent nu se poate concentra, face adesea greşeli din neglijenta, nu asculta pâna la capat atunci când i se adreseaza cineva, nu finalizeaza sarcinile, nu respecta instructiunile, evita efortul intelectual sustinut.
Tipul hiperactiv-impulsiv
  • Diagnosticul este stabilit în conditiile în care copilul prezinta şase sau mai multe simptome de hiperactivitate - impulsivitate .
  • Simptomatologia include neastâmpar, vorbire excesiva, agitatie fizica în momente nepotrivite, întreruperea persoanelor care vorbesc şi dificultatea în a-şi aştepta rândul.
Tipul combinat
Toti copiii se comporta în moduri care ar putea fi interpretate ca deficit de atentie,  hiperactivitate sau  impulsivitate , simptome centrale ale ADHD. De fapt, toti visam cu ochii deschişi, îi întrerupem pe altii, raspundem neîntrebati, ne pierdem rabdarea sau suntem agitati, dar nu toti suferim de ADHD.
Specialiştii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci când un copil:
  • A manifestat comportamente inadecvate nivelului sau de dezvoltare.
  • Manifesta cel putin şase astfel de comportamente în mod constant, timp de cel putin şase luni.
  • A prezentat unele simptome înainte de vârsta de şapte ani.
  • Este afectat de aceste simptome în activitatile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la şcoala şi acasa.
  • Prezinta simptome care nu sunt explicate mai bine de o alta boala.

Uneori, parintii se considera adesea vinovati de comportamentul copiilor cu ADHD dar nu este cazul. Cercetatorii au demonstrat ca aparitia simptomelor ADHD nu este legata de educatie sau familie

Impactul ADHD asupra vietii copilului sau adolescentului
Tulburarea deficit de atentie şi hiperactivitate/impulsivitate poate afecta toate aspectele vietii unui copil. În plus, impactul este puternic şi asupra parintilor şi fratilor, fiind uneori cauza aparitiei problemelor în familie.
Copilul afectat de ADHD poate fi la fel de inteligent, creativ şi iubitor ca şi ceilalti.
Cu toate acestea, un copil cu ADHD care nu este diagnosticat la timp se va confrunta cu multe probleme acasa şi în societate. Va începe sa fie perceput ca diferit fata de ceilalti copii, se va izola de grup, îşi va pierde prietenii, fiind respins de catre colegi. Cu timpul nu va mai avea încredere în el insuşi iar rezultatele şcolare se vor înrautati.
Manifestarile ADHD sunt diferite în functie de perioada de dezvoltare a copilului, variind de la slaba concentrare, nivel ridicat de agresivitate şi  impulsivitate la copilul preşcolar, pâna la o perceptie distorsionata a sinelui şi aparitia unor comportamente antisociale şi agresive la adolescent.
Copiii cu ADHD prezinta deseori o evolutie negativa pe termen lung, cu afectarea nivelului educational şi mai târziu, gasirea unui loc de munca.
Relatiile cu familia se pot deteriora, copilul va comunica din ce în ce mai putin cu cei din jur. Relatia cu fratele sau sora îşi va pierde armonia şi caldura iar atmosfera în camin se va tensiona, aparând din ce în ce mai des conflicte.
În lipsa unor masuri terapeutice eficiente, ADHD poate evolua spre alte manifestari în anii urmatori. A avea un adolescent cu ADHD înseamna pentru parinti noi confruntari cu lipsa de atentie şi/sau agitatie, dar care pot evolua spre depresie, agresivitate, comportament antisocial.
Adolescenta este în sine o perioada frumoasa, de descoperiri şi evolutie, o perioada în care tinerii se maturizeaza şi îşi largesc orizonturile.
Un adolescent cu ADHD va percepe însa diferit aceasta vârsta - poate deveni nesupus, violent chiar. Poate abandona studiile, începe sa consume droguri, se implica în activitati de risc.
Evolutia copilului este influentata de mai multi factori: familie, mediul şcolar, abilitatea cognitiva, conştiinta de sine. Existenta unui mediu de suport, sensibil la cerintele copilului cu ADHD şi care sa cunoasca implicatiile acesteia, este esentiala pentru depaşirea dificultatilor.
Dumneavoastra ca parinte sunteti cel mai în masura sa contribuiti la urmarirea comportamentului copilului şi sa va adresati medicului specialist în psihiatria şi neurologia copilului şi adolescentului, la aparitia primelor manifestari specifice.
Diagnosticul timpuriu împreuna cu un plan terapeutic adecvat pot ajuta!

Cauzele ADHD

Deşi cauza exacta a ADHD ramâne necunoscuta, cercetarile s-au intensificat în ultimul deceniu. În momentul de fata, se considera ca ADHD este cel mai probabil de natura genetica. Cercetatorii au evidentiat însa şi alte posibile cauze.
Date în favoarea transmiterii pe cale genetica
Cercetarile au demonstrat ca ADHD se transmite genetic, de la parinti la copii. Datele publicate recent arata ca un copil cu un parinte care prezintasimptome ADHD are şanse in proportie de aproximativ 20%* de a avea ADHD. S-a demonstrat ca tipul de ADHD care persista la vârsta adulta are un caracter genetic mai pronuntat decât tipul care dispare spre sfârşitul copilariei.
Istoricul familial de alcoolism şi de tulburari afective pare sa se asocieze cu un risc crescut de ADHD. Acest fapt poate implica un anumit model genetic comun al acestor doua afectiuni.
Deşi cauza ADHD este necunoscuta, unii cercetatori considera ca aceasta tulburare se datoreaza mai multor factori. În afara cauzelor genetice exista şi alti factori de mediu şi medicali care pot produce simptome asemanatoare celor prezente în ADHD. Examinarea atenta evidentiaza totuşi diferente importante între aceste afectiuni şi ADHD. Studii epidemologice au ajuns la concluzia ca ereditatea explica, în medie, majoritatea comportamentelor de tip ADHD pe care le manifesta copiii, în timp ce factorii de mediu nu explica decât aproximativ 20% din acest tip decomportament .
Perceptii greşite
În trecut, incertitudinea legata de cauzele ADHD a creat un climat fertil pentru diverse speculatii. Au fost emise numeroase teorii - printre care unele îi învinovateau într-o anumita masura pe parinti pentru comportamentul necontrolat al copilului lor. Ulterior s-a stabilit ca aceste teorii sunt nefondate.
Iata câteva dintre cele mai frecvente perceptii cu privire la cauzele ADHD, deşi acestea nu sunt documentate ştiintific:
  • Alimentatia/dieta
  • Atitudinea parentala deficitara
  • Urmarirea excesiva a emisiunilor TV sau preocuparea excesiva fata de jocurile video
Studiile riguroase, atent concepute, nu au reuşit sa stabileasca relatia cauzala dintre aceşti factori şi ADHD şi nici faptul ca vreunul dintre aceşti factori influenteaza simptomele ADHD. De exemplu, contrar convingerilor parintilor, zaharul nu îi face pe copii semnificativ mai hiperactivi. De fapt, s-a constatat ca nici o dieta nu amelioreaza simptomatologia specifica ADHD. S-a constatat ca, de fapt, frustrarea parintilor este un efect, şi nu o cauza a ADHD. Excesul în urmarirea programelor de televiziune şi jocurile video reprezinta de fapt un simptom, şi nu o cauza a ADHD. Acestea constituie o forma de stimulare care îi ajuta pe copiii cu ADHD sa-şi mentina concentrarea şi sa-şi controleze sentimentul interior de agitatie prin intermediul unui mecanism similar celui care actioneaza în cazul medicatiei.
A devenit din ce în ce mai clar ca ADHD este o tulburare neurobiologica care necesita diagnostic şi tratament medical.

Afectiuni care pot aparea în paralel cu ADHD
Multi copii cu ADHD sufera şi de alte boli care pot complica diagnosticul şi tratamentul. Cele mai frecvente afectiuni care pot coexista cu ADHD sunt:
Dificultati de învatare
Dificultati de învatare includ probleme la citire,scris şi la rezolvarea problemelor de matematica. Pacientii cu dificultati de învatare obtin scoruri sensibil mai mici decât cele considerate normale în conformitate cu vârsta, şcolarizarea şi nivelul de inteligenta. Pot aparea scaderea stimei de sine şi deficit în aptitudinile sociale.
Tulburarea opozitionismului provocator (ODD , Oppositional Defiant Disorder) şi tulburarea de conduita (CD , Conduct Disorder)
Conform National Institute of Mental Health (NIMH) din SUA, copiii cu ADHD, în special baietii, au un risc mai mare de a dezvolta doua tulburari psihiatrice, tulburarea opozitionismului provocator şi tulburarea de conduita .
  • ODD se caracterizeaza printr-un comportament nesupus, sfidator, negativ şi ostil fata de formele de autoritate, care persista timp de cel putin şase luni.
  • CD se caracterizeaza printr-un comportament persistent de violare a normelor sociale şi a drepturilor altora.
  • Deoarece în prezent nu exista tratamente aprobate pentru ODD sau CD, parintii pot avea nevoie o sustinere suplimentara pentru a putea controla aceste manifestari ale copiilor cu ADHD.
Tulburarile afective şi anxioase 
Copiii cu ADHD au risc mai mare de a dezvolta anxietate sau depresie , deşi este posibil ca aceste tulburari afective sa nu se manifeste înainte de adolescenta sau de vârsta adulta. Indiferent de originea tulburarilor, multi experti considera ca unele consecinte ale comportamentelor cauzate de ADHD pot sa produca prin ele însele anxietate sau depresie şi pot reduce stima de sine. Atunci când sunt prezente, tulburarile afective sau anxioase necesita tratament specific, suplimentar fata de ADHD.




Perceptii greşite despre ADHD


Ca parinte care are un copil cu ADHD, diferentierea clara între datele demonstrate ştiintific si perceptiile greşite cu privire la ADHD va poate ajuta în alegerea unei terapii potrivite.
Perceptii Greşite
Date demonstrate ştiintific
La toti copii cu ADHD, pâna la urma aceasta afectiune se remite.
Aproximativ 60% dintre copiii diagnosticati cu ADHD continua sa manifeste simptome în timpul vârstei adulte.
ADHD nu este o afectiune medicala.
ADHD este o afectiune medicala, datorata unui dezechilibru chimic din creier. Este recunoscuta oficial de catre expertii şi institutiile medicale importante, inclusiv American Psychiatric Association.
Atitudinea parentala inadecvata se afla la originea ADHD.
National Institute of Mental Health (NIMH) afirma ca oamenii de ştiinta gasesc din ce în ce mai multe dovezi ca ADHD nu îşi are originea în mediul familial, ci în cauze biologice.
ADHD afecteaza in egala masura ambele sexe.
Raportul baieti:fete este 4:1. Diagnosticul la fete este mai dificil, caci predomina forma cu deficit de atentie.
ADHD poate fi tratat medicamentos.
Studiul multi-modal privitor la tratamentul copiilor cu ADHD (Studiul MTA) organizat de NIMH a inclus aproape 600 elevi de şcoala elementara şi a permis concluzia ca rezultatele cele mai bune s-au obtinut prin asocierea terapiei comportamentale şi medicatiei. Discutati cu medicul dumneavoastra cele mai potrivite optiuni pentru copilul dumneavoastra

Pentru parinti…
Parintii sunt persoanele cele mai apropiate copiilor şi cele care cunosc cel mai bine trasaturile de caracter şi punctele sensibile ale acestora. Pentru a fi cu adevarat eficient în misiunea dumneavoastra, trebuie sa dispuneti de o buna întelegere a punctelor forte şi a slabiciunilor copilului dumneavoastra, atât din perspectiva „clinica“ cât şi personala. Dincolo de acestea, este vital sa comunicati educatorilor şi altor specialişti cunoştintele dumneavoastra despre copil şi despre nevoile sale.
A actiona cu adevarat eficient în interesul propriului copil necesita urmatoarele:
  • Întelegerea deplina a punctelor forte, a slabiciunilor şi a nevoilor specifice ale copilului.
  • Informarea în legatura cu drepturile educationale, cu modul de functionare a sistemului şi cu resursele care sunt disponibile.
  • Comunicarea eficienta şi lucrul în cooperare cu educatorii copilului.
  • Implicarea copilului în procesul de planificare şi de luare a deciziilor, pentru a-i demonstra fara echivoc faptul ca îi sunteti alaturi pâna la capat.
Comunicati eficient !
Sustinerea cea mai eficienta presupune un efort de colaborare şi nu o lupta între parinti şi educatori. Parintele care se comporta insistent, cu tact şi respectuos în comunicarea informatiilor şi solicitarea de servicii este mai probabil a progresa, în comparatie cu cel care manifesta o atitudine agresiva sau combatanta.
Implicati-va copilul !
Copilul este, în mod cert, persoana cea mai importanta din tot acest proces. Pentru orice copil, de orice vârsta, este neplacut sa fie scos în evidenta prin interventii speciale, dar este înca şi mai rau daca motivele nu îi sunt clare iar copilul nu se simte inclus în procesul respectiv. Parintii şi profesorii realizeaza planuri speciale pentru copil şi îi cer sa faca lucruri pe care nici unul dintre prietenii sai nu este nevoit sa le faca! Copiii mai mici pot sa interiorizeze unele sentimente de ruşine şi senzatia ca sunt „rai“. Unii copii mai mari pot sa se simta etichetati sau stigmatizati şi reactioneaza prin resentimente şi necomplianta.
Întotdeauna este mai bine sa simti ca eşti participant, nu pion. Chiar şi copiii foarte mici accepta interventiile atunci când motivele şi beneficiile le sunt explicate într-un mod care pare rational pentru ei.
La fel de importanta este şi atitudinea familiei fata de sustinerea copilului şi fata de interventii. Nu este suficient sa oferim doar disciplina şi îndrumare. („E timpul sa te-apuci sa-ti faci lectiile; închide televizorul"!). Lasati copilul sa  vada în dumneavoastra rolul de încurajator şi de „cavaler cu armura stralucitoare“ („Am încredere în tine, vreau tot ce-i mai bun pentru tine, sunt alaturi de tine pâna la capat“). Interventiile educationale dau întotdeauna rezultatele cele mai bune atunci când copiii îşi considera familia drept o sursa de sprijin permanent.
Exista solutii pentru ADHD?
Practicile terapeutice curente în ADHD sunt orientate asupra managementului simptomelor combinând mai multe metode de tratament:
  • Terapie comportamentala (incluzând antrenament şi terapie)
  • Medicatia
  • Terapia combinata (medicatie şi terapie comportamentala)
Tratamentul trebuie individualizat pentru fiecare pacient.
Procesul terapeutic la copiii şi adolescentii cu ADHD
Procesul terapeutic cuprinde trei etape de baza:
  • Evaluarea initiala: Ca parte a evaluarii diagnostice, medicul sau specialistul de asistenta sanitara determina simptomele tinta şi gradul initial de afectare
  • Strategia terapeutica: Medicul stabileşte o strategie terapeutica prioritizând simptomele tinta şi determinând metodele terapeutice cele mai potrivite pentru reducerea acestora
  • Monitorizarea simptomelor şi adaptarea strategiei: Una dintre componentele cele mai importante ale tratamentului ADHD este monitorizarea simptomelor din diferite domenii (cum ar fi învatarea, rezultatele şcolare, interactiunile familiale şi relatiile cu persoanele de aceeaşi vârsta) şi din diferite medii (de exemplu acasa, la şcoala, în afara programului şcolar)
ADHD implica parteneriatul dintre copiii cu ADHD şi familiile, profesorii, psihologii, specialiştii în terapie ocupationala şi cei în asistenta de sanatate cu competenta în ADHD. Aceasta munca de echipa sau efort comun este esential pentru asigurarea corecta a asistentei pe termen lung, pentru atingerea scopurilor de dezvoltare specifice copilului şi pentru planurile de monitorizare ale copiilor cu ADHD.
Un plan terapeutic individualizat care implica acest efort combinat va avea drept rezultat capacitatea copilului cu ADHD de a dezvolta şi mentine relatii, de a-şi îmbunatati respectul de sine, performantele academice şi încrederea în situatiile cotidiene.
‘Cercul de prieteni’ descrie rolurile şi responsabilitatile tuturor celor implicati în tratamentul şi dezvoltarea copilului cu ADHD. Specialiştii aliati acestui scop, specialiştii în sistemele de sanatate, parintii, toti au un rol în ameliorarea simptomelor şi a activitatilor zilnice a copiilor cu ADHD.
Este important sa întelegem acest efort comun şi sa cream o cultura a participarii, afilierii şi sustinerii!

Tratamentul ADHD

§  Terapie comportamentala (incluzând antrenament si terapie)
§  Medicatia
§  Terapia combinata (medicatie si terapie comportamentala
Tratamentul trebuie individualizat pentru fiecare pacient.

Medicamente pentru ADHD

Exista doua tipuri de medicamente pentru ADHD: stimulante si non-stimulante.

Medicamentele non-stimulante (Strattera)

In România nu exista la ora actuala decât non-stimulante (Straterra) care sunt eficiente la copiii cu ADHD. Non-stimulantele sunt medicamente de ultima generatie care nu afecteaza pe termen lung cresterea în înaltime si greutate.

Medicamente stimulante (Ritalin, amfetamine, Concerta)

Stimulantele sunt medicamente de tipul amfetaminelor, Ritalin si Concerta si desi exista de 60 de ani pe piata au fost interzise in multe tari datorita riscului de dependenta si a multor efecte secundare. Stimulantele fac parte din categoria substantelor strict controlate.
Foarte recent,studiul MTA asupra deficitului de atentie si hiperactivitate (ADHD) a scos la iveala faptul ca medicamentele Ritalin si Concerta pot oferi o ameliorare a starii de sanatate pe termen scurt, si doar pe maxim 12 ore dintr-o zi, dar dupa trei ani, beneficiile tratamentelor dispar. Mai mult, multi parinti renunta la tratament pe perioada vacantelor datorita multiplelor efecte secundare ale Concerta si Ritalin (insomnie, scadere in greutate, accentuarea ticurilor).
În plus, copiii care iau aceste medicamente regulat, timp de trei ani, au manifestat o întârziere în dezvoltare, potrivit "Multimodal Treatment Study of Children with ADHD" (MTA).
Autorii MTA au monitorizat 600 de copii cu ADHD, începând cu anul 1990. Profesorul William Pelham, coautor al studiului, de la Universitatea din Buffalo, Statele Unite, a spus ca întârzierea în dezvoltare s-a manifestat la nivel de înaltime si greutate.

Procesul terapeutic la copiii si adolescentii cu ADHD

Procesul terapeutic cuprinde trei etape de baza:
Evaluarea initiala: Ca parte a evaluarii diagnostice, medicul sau specialistul de asistenta sanitara determina simptomele tinta si gradul initial de afectare.
Strategia terapeutica: Medicul stabileste o strategie terapeutica prioritizând simptomele tinta si determinând metodele terapeutice cele mai potrivite pentru reducerea acestora.
Monitorizarea simptomelor si adaptarea strategiei: Una dintre componentele cele mai importante ale tratamentului ADHD este monitorizarea simptomelor din diferite domenii (cum ar fi învatarea, rezultatele scolare, interactiunile familiale si relatiile cu persoanele de aceeasi vârsta) si din diferite medii (de exemplu acasa, la scoala, în afara programului scolar).

Gasiti un medic în zona dumneavoastra:

Iaşi 
Spitalul Universitar de Psihiatrie "Socola", Sectie de Psihiatrie Infantila 
Sos. Bucium nr. 36 
Telefon:             0232 430 920      , int. 181
Spitalul Clinic de Copii "Sf. Maria", Sectie de Neurologie Pediatrica 
Str. Vasile Lupu nr. 62 
Telefon:             0232 264 266      , int. 185
Spitalul Clinic de Copii "Sf. Maria", 
Ambulator de Specialitate, Cabinet NeuroPsihiatrie Infantila 
Str. Vasile Lupu nr. 74 
Telefon:             0232 264 266      , int. 129
Laborator de Sanatate Mintala, Cabinet NeuroPsihiatrie Infantila 
Str. Lascar Catargiu nr. 9 
Telefon:             0232 266 833      
Legislatie
Legea 487/2002 Dispozitii generale

Art. 1. - Sanatatea mintala reprezinta o componenta fundamentala a sanatatii individuale si constituie un obiectiv major al politicii de sanatate publica.
Art. 2. - Guvernul Romaniei, prin organismele sale abilitate, intreprinde masuri pentru promovarea si apararea sanatatii mintale, prevenirea si tratamentul tulburarilor psihice.

Evaluarea si diagnosticul tulburarilor psihice

Art. 10. -
(1) Evaluarea sanatatii mintale se efectueaza, prin examinare directa a persoanei in cauza, numai de catre medicul psihiatru.
(2) Evaluarea se va efectua in institutii de sanatate mintala acreditate conform legii.

Unitati de asistenta medicala pentru sanatatea mintala

Art. 18. -(1) Serviciile medicale si de ingrijiri de psihiatrie sunt acordate in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate prin:
a) reteaua serviciilor de sanatate, predominant prin intermediul medicului de familie;
b) structuri specializate de sanatate mintala.

Norme de ingrijire

Art. 24. - Persoanele cu tulburari psihice beneficiaza de asistenta medicala, ingrijiri si protectie sociala de aceeasi calitate cu cele aplicate altor categorii de bolnavi si adaptate cerintelor lor de sanatate.
Art. 25. - Pentru asigurarea calitatii ingrijirilor serviciile de sanatate mintala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa fie accesibile din punct de vedere geografic, prin repartizarea judicioasa in teritoriu a unitatilor din sectorul public;
b) sa asigure continuitatea ingrijirilor si acoperirea diversitatii nevoilor de evaluare, tratament, reabilitare si reintegrare a persoanelor cu tulburari psihice;
Drepturile persoanelor cu tulburari psihice

Art. 35. -(1) Orice persoana cu tulburari psihice are dreptul la cele mai bune servicii medicale si ingrijiri de sanatate mintala disponibile.
(2) Orice persoana care sufera de tulburari psihice sau care este ingrijita ca atare trebuie tratata cu omenie si in respectul demnitatii umane si sa fie aparata impotriva oricarei forme de exploatare economica, sexuala sau de alta natura, impotriva tratamentelor vatamatoare si degradante.




Campania ,,Fii solidar,ajuta copiii cu ADHD!”, la final !!
Activitatile propuse pentru aceasta campanie s-au desfasurat conform programului.Atat copiii cat si parintii au fost foarte incantati de activitatile noaste.
In urma aplicarii si analizarii chestionarelor si a interviurilor structurate psihologul a propus pentru investigatii clinice 14 copii.
Strangerea de fonduri a adus bugetului 8500 ron, atat din donatii cat si din activitatile desfasurate.

Chestionar 1
  • Ignoră detaliile; greşeşte din neglijenţă.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  •  îşi menţine cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  •  pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  •  nu respectă instrucţiunile; nu termină ceea ce a început.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  •  are dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi activităţile.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  •  evită activităţile care necesită efort intelectual susţinut.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  •  pierde lucruri de care are nevoie.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  •  este distras de zgomote exterioare.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  •  este uituc în activităţile cotidiene.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  •  se agită sau se foieşte.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  • trebuie să se ridice de pe scaun.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  •  aleargă sau se caţără atunci când nu ar trebui.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  • are dificultăţi în desfăşurarea activităţilor de timp liber nezgomotoase.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  • este în mişcare, parcă ar fi animat de un motor.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  • vorbeşte excesiv.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  • răspunde înainte ca întrebările să fie complete.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  • are dificultăţi în a-şi aştepta rândul.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
  • întrerupe sau deranjează alte persoane.
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar


Interviu structurat:
1. Cum se descurca copilul dumneavoastra la scoala?
2. Ati remarcat, dumneavoastra sau profesorii, vreo problema legata de învatare?
3. Copilul dumneavoastra este fericit la scoala?
4. Sunteti îngrijorat de vreo problema de comportament la scoala, acasa sau când copilul dumneavoastra se joaca cu prietenii?
5. Copilul dumneavoastra are probleme legate de rezolvarea temelor în clasa sau acasa?
6. Considerati ca neatentia si hiperactivitatea lui … îl fac sa aiba rezultate slabe la scoala sau probleme sociale?

 7. Care sunt îngrijorarile dumneavoastra cu privire la comportamentul copilului la scoala  în situatii sociale?

8. Cat de des este furios si refractar copilul dumneavoastra?

9. Pe cine acuza copilul dumneavoastra pentru greselile sale si cat de des?

10. Cat de des supara alti oameni in mod deliberat copilul dumneavoastra?

11.Cat de des vrea sa se razbune(ranchiunos si razbunator) copilul dumneavoastra?

12. Exista momente cand copilul dumneavoastra este trist sau are o dispozitie iritabila si cat de mult dureaza aceste episoade?

13. Copilul dumneavoastra prezinta interes scazut fata de lucruri sau par sa nu-i faca placere?

14. A avut copilul dumneavoastra cresteri sau scaderi de apetit sau greutate?

15. Ce simte copilul dumneavoastra despre sine?

16. A vorbit copilul dumneavoastra despre moarte sau sinucidere?

17. Copilul dumneavoastra isi face multe griji despre lucruri,oameni sau situatii?

18. Exista situatii care il fac pe copilul dumneavoastra in mod special anxios?

19. Copilul dumneavoastra are vreo teama neobisnuita?

20. Are nevoie de ritualuri?

21. A fost expus copilul dumneavoastra la traume ca moarte sau abuz?

22. A furat copilul dumneavoastra ceva?daca da,ce?

23. Copilul dumneavoastra sare la bataie?

24. Terorizeaza sau chinuie fizic alti copii?

25. Este copilul dumneavoastra crud cu animalele?

26. Ati identificat la copilul dumneavoastra anumite  obsesii?(curatenie;murdarie;punctualitate;intarziere;spalarea mainilor;verificarea incuietorilor,a aragazului si a altor lucruri;repetarea unor cuvinte pentru sine etc.)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)