Drepturile omului si strategii antidiscriminatorii

Tema campaniei: "Dreptul de a fi diferit"

Echipa:Bogdan Denis-Liliana
            Puscasu Cristina
            Filip Andra-Alexandra

Slogan:" Cum pot face si eu parte din lumea ta?"

Descrierea problemei:

   Am initiat aceasta campanie deoarece consideram ca fiecare persoana are "dreptul de a fi diferit".Integrarea copiilor cu autism in societate le ofera acestora sansa la o viata mai buna!

Autism

    Autismul este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului. Autismul afecteaza grav abilitatile mentale, emotionale si comunicationale ale unei persoane.

Cauze:

    Cauzele autismului nu sunt bine cunoscute. Ele pot fi de natura genetica. Ceea ce se stie este ca o crestere necorespunzatoare, bolile mintale sau faptul ca un copil "pur si simplu nu vrea sa reactioneze", nu cauzeaza autismul. Nu se considera ca factorii psihologici contribuie intr-un fel la formarea autismului. Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul nasterii, incluzind: - mama bolnava in timpul sarcinii de rubeola sau rujeola (pojar), fenilcetonuria netratata (o incapacitate a corpului de a controla anumite substante chimice numite fenilcetone) - lipsa oxigenului in timpul nasterii - encefalita sau alte infectii grave care afecteaza creierul la sugar

Simptome:

    O persoana care sufera de autism poate avea numeroase simptome. Manifestarea autismului poate diferi in intensitate, de la simptome usoare la forme mai grave care pot afecta intreaga existenta a individului. Toate simptomele variaza in intensitate, iar unele persoane pot avea simptome pe care altele nu le au. Simptomele pot include: - dificultate in comunicare. Limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc. Cuvintele sunt adesea folosite necorespunzator. E posibil ca bolnavul sa foloseasca mai mult gesturi decit cuvinte. Exista tendinta bolnavului de a repeta cuvinte si fraze si imposibilitatea de a-si concentra atentia si de a fi coerent; - nesociabilitate. O persoana care sufera de autism nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii. Se poate ca ea sa nu raspunda cu placere altora si sa nu isi priveasca in ochi interlocutorul. Un bolnav de autism petrece mult timp singur si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni; - simturi diminuate sau prea dezvoltate. Unii bolnavi de autism abia daca raspund la impulsurile celor cinci simturi. Altii pot avea simturi foarte dezvoltate. De exemplu, un individ cu autism poate auzi un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp. Se poate ca un sugar sau un copil bolnav de autism sa evite imbratisarile si orice fel de atingere; - dificultate in a se juca. E posibil ca un copil cu autism sa nu fie interesat in a intra in joc cu altii sau sa nu fie capabil sa intre intr-un joc bazat pe imaginatie; - excese in comportament. O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva. Ea poate trece de la o extrema la alta. Unele persoane pot arata un interes obsesiv pentru un lucru, o idee sau o activitate. Unii bolnavi fac miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, balansarea corpului inainte si inapoi, si a capului. E posibil sa le lipsesca bunul simt si sa fie agresivi cu ei insisi si cu altii. Simptomele autismului pot dura pe tot pacursul vietii, insa, deseori, pot fi ameliorate prin interventii corespunzatoare si prin tratament adecvat. Un bolnav de autism poate avea crize si depresii.

Diagnostic:

    O persoana care are simptome de autism trebuie examinata de o echipa de specialisti. O astfel de echipa trebuie sa includa un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped si un consultant in probleme de educatie. Diagnosticarea incepe printr-un examen fizic si al evolutiei cresterii. De asemenea, pentru identificarea posibilelor cauze ale simptomelor, sint necesare si alte analize, cum ar fi: analiza singelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului, electroencefalograma.

Tratament:

    Tratamentul autismului se bazeaza in primul rind pe educatie. Aceasta trebuie adaptata fiecarei persoane in parte, in functie de simptome si nevoi. Tratamentul poate include: - terapie comportamentala pentru a ajuta bolnavul sa se adapteze conditiilor sale de viata - "programe de integrare" care ajuta bolnavul sa se adapteze lumii inconjuratoare atit cit e posibil - asigurarea unui mediu organizat de viata - terapie audio-vizuala, care sa ajute in comunicare - controlarea regimului alimentar - medicamente - terapia cu muzica - terapie fizica - terapia limbajului Tratamentul mai poate sa includa educarea bolnavului de a se descurca in situatii noi (sa ceara ajutor, indrumare etc.). O persoana care sufera de autism are nevoie de indrumare in obtinerea unei slujbe si in ceea ce priveste modul de a se acomoda cu rutina muncii zilnice. Familiile si prietenii bolnavilor de autism au, de asemenea, nevoie de sprijin. Cu cit sint incurajati mai mult, cu atit se obisnuiesc mai bine sa traiasca alaturi de un bolnav de autism. Uneori bolnavul necesita internarea intr-o institutie specializata, daca familia nu e in stare sa ajute si sa trateze o persoana care sufera de autism. Efectele secundare depind de tratamentul folosit. Terapia comportamentala poate cauza frustrarea bolnavului si a familiei. Medicamentele pot afecta stomacul, pot cauza alergii, iritabilitate, depresie. Tratamentul autismului dureaza de obicei o viata intreaga. O persoana cu o forma mai putin grava de autism trebuie sa se astepte la simptome noi sau la o inrautatire a celor deja existente. O persoana care sufera de o forma mai grava de autism are nevoie de program permanent de terapie. Autismul trebuie tinut sub observatie permanenta. Tratamentul trebuie mereu imbunatatit. O persoana care sufera de o forma mai putin grava de autism poate sa-si imbunatateasca starea o data cu inaintarea in virsta. Dar, in cazul celor care sufera de o forma mai grava de autism, boala poate sa se agraveze, iar tratamentul trebuie imbunatatit. Acestia depind de un ingrijitor care sa le controleze comportamentul si sa-i ajute in activitatile zilnice.

Prevenţie:

    Deoarece cauzele autismului nu sint cunoscute, aceasta boala nu poate fi prevenita. Doar recunoasterea si tratamentul precoce pot diminua efectele autismului. O examinare genetica poate fi de ajutor unui cuplu care doreste sa aiba copii si au sau au avut in familie cazuri de autism.

Statistici:

    Aceasta boala este, de obicei, evidenta inainte de virsta de 3 ani. Are o frecventa de patru ori mai mare la baieti decit la fete. Aproape 5 persoane din 10.000 sufera de autism, indiferent de mediul social.

Diverse:

    Efectele pe termen lung ale autismului depind de gravitatea simptomele. Acestea mai depind si de cit de repede a fost inceput tratamentul. Autismul este cea mai grava forma a manifestarii anomaliilor in dezvoltarea individului, care afecteaza abilitatea omului de a intra in contact cu ceilalti. Autismul se caracterizeaza printr-o extrema dificultate de a raspunde la contactele sociale si de a comunica. Unii bolnavi de autism pot, de asemenea, sa aiba si alte afectiuni ale creierului, cum ar fi: epilepsie, sindromul Down, etc

 Autiştii sunt percepuţi ca nişte persoane care nu pot face nimic, motiv pentru care sunt neintegraţi social. Ei sunt văzuţi ca nişte persoane diferite. De aceea, trebuie schimbată mentalitatea societăţii şi acceptată această diferenţă

 Persoana diagnosticata cu autism este o categorie a populatiei cu o pozitie evident dezavantajata fata de alte categorii de oameni, aceasta fiind ca una din problemele majore si ea poate fi solutionata numai prin efortul comun al tuturor oamenilor de buna credinta din domeniile: politica, social, afaceri, stiinta, cultura.

 Gradul de civilizare a societatii in mare masura este determinata de atitudinea fata de aceste persoane diagnosticate cu autism ce pot avea si  handicap mintal. Crearea conditiilor pentru educatie si invatamint, adaptare socio-profesionala si integrare sociala a persoanelor respective constituie si un obiectiv principal al oricarui stat si a comunitatii mondiale in general.

Socializarea persoanelor cu autism

 Procesul de socializare desemnează natura socială a dezvoltării umane, cu particularităţile determinate de experienţele fiecărui individ. Socializarea presupune deci, în primul rând, învăţarea, prin interacţiune cu alţii, a unor modele de conduită socială, a unor cunoştinţe comune sau a unor norme, reguli, utilizate într-o societate. Efectul nu ar trebui să fie standardizarea comportamentelor, deşi acest lucru este posibil, ci diferenţierea în funcţie de diversele forme de influenţă primite şi de capacităţile şi particularităţile individului de a prelucra aceste informaţii.
Socializarea este un process continuu, nu este un proces mărginit şi temporar, pentru că orice individ participă vrând-nevrând la viaţa socială şi trebuie să se adapteze permanent la schimbările care apar în societate, fiind tot timpul supus unor cerinţe şi provocări sociale.
 Persoana cu autism face parte din societate. Nu putem s-o excludem, nu putem s-o ascundem, nu are nevoie de mila noastră, ci de sprijinul nostru, permiţându-i să trăiască alături de semenii lui, ca parte integrantă a comunităţii.
 Pentru ca o persoană cu autism să socializeze este important să beneficieze de intervenţie personalizată şi să participe la activităţi de grup. Accesul la educaţie trebuie făcut posibil pentru orice copil, pentru orice persoană cu autism, atât în familie, cât şi în grădiniţă, în şcoală, în grupuri sociale, în comunitatea locală.
 Teoretic, fiecare copil trebuie să aibă şanse egale la educaţie. Practic, rămân în afara şcolilor, a grădiniţelor un număr semnificativ de copii. Aceştia, cu timpul, vor fi marginalizaţi, nemaiputând fi nicicând parte a societății.
 Dacă considerăm şcoala ca principala instanţă de socializare a copilului, integrarea şcolară reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanţă fundamentală în facilitatea integrării ulterioare în viaţa comunitară prin formarea unor conduite şi atitudini, a unor aptitudini şi a unor calităţi favorabile acestui proces.
 La rândul ei, relaţia dintre normalizare şi integrare este una complexă. Un punct de vedere des invocat est acela că, dacă normalizarea reprezintă scopul general, integrarea, în diversele ei forme, niveluri sau moduri constituie mijlocul de atingere a normalizării.
 Programul de terapie la care este supus un copil cu autism are următoarea finalitate: atingerea normalizării. Experienţa ne arată că orice comportament poate fi învăţat, dacă sunt definiţi şi respectaţi paşii.
 Procesul de integrare socială a persoanelor cu autism este poate cel mai greu de învăţat. Capacitatea limitată de empatie duce la dificultăţi majore în relaţionarea cu cei din jur. Legile nescrise existente între oameni trebuie învăţate, transformându-le în abilităţi sociale concrete. Pentru ca regulile să poată fi însuşite, trebuie aplicate în multe şi diverse situaţii, toate explicate şi vizualizate. Orice schimbare de situaţie produce confuzie în gândirea copilului cu autism şi implicit rezistenţă din partea lui. Dar dacă continuăm să prezentăm situația respectivă în mod conştient, ignorând atitudinea de opoziţie, vom reuşi să-i fixăm regula valabilă în situaţii multiple, dar similare.
 Pentru toate cele arătate mai sus, sunt necesare iniţierea, organizarea şi desfăşurarea unor ample programe şi activităţi de socializare.

Documentarea:

 Am aplicat cate un chestionar la 20 de parinti care au copii diagnosticati cu autism(90% dintre copii nu sunt integrati in gradinite sau scoli de stat,70% frecventeaza un centru privat-aceasta fiind singura forma de socializare)

Chestionar:

Nume(obtional)
Adresa(obtional)
Localitatea:
Judetul:

1.Varsta copilului cu autism:
3-5 ani
5-11
12-16
17-18

2.Sexul:
masculi
feminin

3.Copilul dvs merge la gradinita,scoala?
da
nu

4.Unde primeste educatia?
o scola obisnuita de stat
centru de zi de stat
o scoala sau un centru privat

5.Programul educational al copilului dvs. include activitati sociale in locuri obisnuite?
da
nu

6.Sunteti informat despre drepturile persoanelor cu autism?
da
nu

7.Ce credeti ca ar trebui facut pentru imbunatatirea situatiei  persoanelor cu autism si a famililiilor lor?


8.Ce credeti ca ar trebui sa faca comunitatea locala pentru ca situatia copiilor si tinerilor cu autism sa devina mai buna?


Activitati:

Incepand cu data de 1 iunie si terminand cu 6 iunie 2011, in parteneriat cu Fundatia Star of Hope Romania, vom organiza diferite activitati ce vor avea ca prim scop integrarea copiilor cu autism in societate.Copii vor putea participa la:

desen pe asfalt
face-paiting
cantece pentru copii
jocuri

Campania se va desfasura in perioada 1-6 iunie 2011.
Afisele vor fi puse in numeroase scoli si gradinite din judetul Iasi.